SISTEMULUI DE PROTECTIE IMPOTRIVA TRASNETULUI (SPT)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 802 bis/14.XI.2011 291

8.1. Verificari si punerea in functiune

8.1.01. Generalitati

Instalatiile electrice si de paratrasnet trebuie sa fie supuse in timpul executiei si inainte de punerea in functiune verificarilor initiale si apoi verificarilor periodice. La verificari se va tine seama de prevederile din SR HD 60364-6 si a reglementarilor specifice referitoare la incercari, masuratori, verificarea calitatii lucrarilor de instalatii electrice pentru a se stabili daca componentele instalatiilor sunt in stare de utilizare.

Verificarea instalatiilor electrice este prevazuta in conformitate cu recomandarile din standardul SR HD 60364-6.

Verificarea sistemului de protectie impotriva trasnetului se va face conform 8.5.

8.1.1. Verificarea initiala

8.1.1.1. Generalitati

8.1.1.1.1. Verificarea initiala a instalatiilor electrice se face in timpul montarii si la finalizarea constructiei unei instalatii noi sau finalizarea unei extinderi sau a unei modificari a unei instalatii existente inainte de a fi puse in functiune de catre utilizator.

8.1.1.1.2 Verificarea initiala a instalatiilor electrice trebuie efectuata de o persoana calificata, competenta in verificari.

8.1.1.1.3 Verificarea initiala se face prin inspectie si incercare.

8.1.1.2. Inspectie

8.1.1.2.1. Inspectia trebuie sa preceada incercarea si trebuie efectuata inainte de a pune instalatia sub tensiune.

8.1.1.2.2. Inspectia trebuie sa confirme ca echipamentul electric montat este:

- in conformitate cu prescriptiile de securitate ale standardelor de echipament

corespunzatoare;

- ales si montat in mod corect conform normativelor si instructiunilor fabricantului;

- fara deteriorari vizibile astfel incat sa afecteze siguranta.

8.1.1.2.3. Inspectia trebuie sa stabileasca daca instalatiile electrice corespund proiectului si notelor de santier emise pe durata executiei si sa includa urmatoarele verificari:

a) masurile de protectie impotriva socurilor electrice prin atingere directa;

b) prezenta barierelor pentru oprirea focului si alte masuri impotriva focului precum si masuri impotriva efectelor termice;

c) alegerea conductoarelor pentru intensitatea admisibila a curentului si caderea de tensiune;

d) alegerea si reglarea dispozitivelor de protectie si de supraveghere;

e) prezenta si amplasarea corecta a dispozitivelor corespunzatoare de separare si de comutare;

f) alegerea echipamentului si a masurilor de protectie corespunzatoare pentru influentele externe;

g) identificarea corecta a conductoarelor de protectie si a conductoarelor neutre;

h) intreruptoarele de pe circuitele de iluminat trebuie sa fie montate pe conductoarele de faza;

i) existenta schemelor, inscriptiilor de avertizare sau a altor informatii similare;

j) identificarea circuitelor, a dispozitivelor de protectie la supracurenti, intreruptoare, borne, doze, tablouri electrice, etc.

k) conectarea corespunzatoare a conductoarelor (in doze, tablouri electrice etc.);

l) prezenta si utilizarea corecta a conductoarelor de protectie, inclusiv a conductoarelor pentru legatura de echipotentializare de protectie si legatura de echipotentializare suplimentara;

m) posibilitatea de acces la echipamente pentru usurinta actionarii, a identificarii si a

mentenantei.

8.1.1.3. Incercari

8.1.1.3.1. Generalitati

Incercarile trebuie efectuate (atunci cand sunt aplicabile) de regula in urmatoarea ordine:

a. continuitatea conductoarelor;

b. rezistenta izolatiei instalatiei electrice;

c. protectia prin TFJS, TFJP, sau prin separarea electrica;

d. rezistentele / impedantele izolatiilor pardoselii si a peretilor;

e. protectia prin intreruperea automata a alimentarii;

f. protectia suplimentara;

g. incercarea de polaritate;

h. verificarea secventei succesiunii fazelor;

i. incercari functionale;

j. caderea de tensiune.

8.1.1.3.2. Continuitatea conductoarelor

Trebuie efectuata o incercare privind continuitatea electrica a:

a) conductoarelor de protectie, a conductoarelor pentru legaturi de echipotentializare, a conductoarelor de echipotentializare suplimentare;

b) conductoarelor active.

Incercarea continuitatii conductoarelor de protectie si a legaturilor de egalizare a potentialelor, se efectueaza cu o sursa de tensiune de 4 – 24 V (in gol) la tensiune continua sau alternativa si un current electric de minimum 0,2 A.

8.1.1.3.3. Rezistenta izolatiei instalatiei electrice

Rezistenta electrica a izolatiei trebuie masurata intre conductoarele active si conductorul de protective conectat la reteaua de legare la pamant. In scopul acestei incercari conductoarele active pot fi conectate impreuna. Rezistenta electrica a izolatiei masurate trebuie sa corespunda valorilor din tabelul 8.1.

Toate masuratorile se fac cu instalatia deconectata de la sursa de alimentare.

8.1.1.3.4. Protectia prin TFJS, TFJP sau prin separare electrica

Separarea partilor active ale unor circuite fata de altele cat si fata de pamant se verifica prin masurarea rezistentei izolatiei.

a) Protectia prin TFJS

Separarea partilor active de cele ale altor circuite cat si fata de pamant se verifica prin masurarea rezistentei izolatiei. Rezistenta electrica obtinuta trebuie sa fie conform tabelului 8.1.

b) Protectia prin TFJP

Separarea partilor active de cele ale altor circuite se verifica prin masurarea rezistentei izolatiei. Rezistenta electrica obtinuta trebuie sa fie conform tabelului 8.1.

c) Protectia prin separare electrica

Separarea partilor active de cele ale altor circuite cat si fata de pamant se verifica prin masurarea rezistentei izolatiei. Valoarea rezistentei izolatiei obtinute trebuie sa fie conform tabelului 8.1. In cazul unei separari electrice pentru mai multe receptoare, fie prin masurare sau prin calcul, trebuie sa se verifice ca in cazul a doua defecte simultane cu impedanta neglijabila intre conductoarele de faza

diferite si / sau conductorul de protectie sau parti conductoare conectate la acesta, cel putin unul din circuitele defecte trebuie sa fie deconectat.

Timpul de intrerupere trebuie sa fie in conformitate cu cel pentru metoda de protectie prin deconectare automata pentru retelele TN.

8.1.1.3.5. Rezistentele / impedantele izolatiilor pardoselilor si a peretilor

Rezistenta izolatiei pardoselii se va masura in toate cazurile in care se impune ca pardoseala sa fie izolanta. Trebuie efectuate cel putin trei masurari in acelasi amplasament; una din aceste masurari se efectueaza la aproximativ 1 m de orice conductor extern accesibil din amplasament. Celelalte doua masurari trebuie efectuate la distante mai mari. Masurarea rezistentei / impedantei izolatiei (a pardoselii sau a peretilor) se face cu tensiunea sistemului fata de pamant si la frecventa nominala. Pentru detalii privind metodele de masurare a rezistentei / impedantei izolatiei (a pardoselii sau a peretilor) in raport cu pamantul sau in raport cu conductorul de protectie se pot utiliza recomandarile din SR HD 60364-6 – (Anexa 8.1.) sau altele similare.

8.1.1.3.6. – Protectia prin intreruperea automata a alimentarii

8.1.1.3.6.1. – Generalitati

Tinandu-se seama de tipul de retea TN, TT, IT, verificarea eficientei masurilor de protectie la defect (protectia impotriva atingerilor indirecte) prin deconectare automata a alimentarii se face verificanduse:

a) pentru retelele TN:

1) impedanta buclei de defect, prin masurare;

2) caracteristicile si / sau eficienta dispozitivelor de protectie asociate, prin examinare vizuala si incercare.

Aceasta verificare trebuie realizata:

- pentru dispozitivele de protectie la supracurenti prin examinare vizuala (de exemplu

reglajul pentru declansare de scurta durata sau instantanee pentru intreruptoare, curentul nominal si tipul pentru sigurantele fuzibile);

- pentru DDR prin examinare vizuala si incercare.

Timpii de deconectare trebuie sa fie cei prevazuti in standarde.

Timpii de deconectare trebuie verificati in caz de:

- reutilizare a echipamentelor DDR;

- extinderi sau modificari ale unei instalatii existente unde DDR existente sunt utilizate de asemenea ca dispozitive de deconectare pentru aceste extinderi sau modificari.

b) pentru retelele TT:

1) rezistenta RA a prizei de pamant (electrodului de pamant) pentru elemente conductoare ale instalatiei prin masurare;

2) caracteristicile si / sau eficienta dispozitivelor de protectie asociate prin examinare

vizuala si incercare. Aceasta verificare trebuie realizata:

- pentru dispozitive de protectie la supracurenti: prin examinare vizuala (de exemplu reglajul

pentru declansare de scurta durata sau instantanee pentru intreruptoare, curentul nominal si tipul pentru sigurantele fuzibile);

- pentru DDR: prin examinare vizuala si incercare.

Timpii de deconectare trebuie sa fie cei prevazuti in standarde.

Timpii de deconectare trebuie verificati in caz de:

- reutilizare a echipamentelor DDR;

- extinderi sau modificari ale unei instalatii existente unde DDR existente sunt utilizate de asemenea ca dispozitive de deconectare pentru aceste extinderi sau modificari.

c) pentru retelele IT:

Verificarea prin calcul sau masurare a curentului Id in cazul primului defect al conductorului de linie sau a conductorului neutru.

Atunci cand se produce un al doilea defect intr-un alt circuit si conditiile sunt similar cu cele din reteaua TT, verificarea se efectueaza ca si pentru o retea TT (vezi punctul b) de mai sus).

Atunci cand se produce un al doilea defect intr-un alt circuit si conditiile sunt similar cu cele din reteaua TN, verificarea se efectueaza ca si pentru o retea TN (vezi punctul a) de mai sus).

8.1.1.3.6.2. – Masurarea rezistentei electrice a prizei de pamant

Masurarea rezistentei electrice a prizei de pamant in toate cazurile se efectueaza cu metode si aparate specializate. Masurarea rezistentei electrice a prizei de pamant se poate face dupa recomandarile din SR HD 60364- 6 – (Anexa 8.2) sau o alta metoda similara.

8.1.1.3.6.3. – Masurarea impedantei buclei de defect

Inainte de a realiza masurarea impedantei buclei de defect este necesara o incercare de continuitate electrica ce trebuie efectuata conform punctului 8.1.1.3.2.

Masurarea impedantei buclei de defect tine seama de particularitatile retelei (TN sau IT). Masurarea impedantei buclei de defect se poate face conform cu recomandarile din SR HD 60364-6 – (Anexa 8.3) sau cu o metoda similara.

8.1.1.3.7. Protectia suplimentara

Verificarea eficientei masurilor aplicate pentru protectia suplimentara se realizeaza prin examinare vizuala si incercare. Daca sunt necesare DDR pentru protectie suplimentara, eficienta deconectarii automate a alimentarii prin DDR trebuie sa fie verificata utilizand echipamente de incercare corespunzatoare care sa confirme ca prescriptiile din proiect au fost indeplinite.

8.1.1.3.8. Incercarea de polaritate

Se va verifica existenta dispozitivelor monopolare de intrerupere pe conductorul (conductoarele) de faza.

8.1.1.3.9. –Verificarea secventei succesiunii fazelor

In cazul circuitelor polifazate trebuie sa se verifice daca secventa succesiunii fazelor este respectata.

8.1.1.3.10. Incercari functionale

Ansamblurile, cum sunt ansamblurile de comutatie si de comanda, de actionari, organe de comanda si de interblocare, trebuie sa faca obiectul unei incercari a functionarii lor pentru a se vedea daca sunt corect montate, reglate si instalate in conformitate cu prescriptiile documentatiei tehnice. Dispozitivele de protectie trebuie sa fie supuse la o incercare de verificare a functionarii lor, pentru a verifica daca sunt corect instalate si reglate.

8.1.1.3.11 Verificarea la caderea de tensiune

Verificarea la caderea de tensiune poate fi facuta prin:

- masurare sau;

- prin calcul.

8.1.1.4. Raportul pentru verificarea initiala

8.1.1.4.1. - Raportul pentru verificarea initiala se face dupa finalizarea verificarii unei instalatii noi sau extinderi, sau a unei modificari la o instalatie existenta.

Raportul trebuie sa contina detalii ale partii instalatiei care face obiectul raportului impreuna cu consemnarea inspectiei si rezultatul incercarilor. Defectele constatate in raport trebuie remediate inaintea punerii in functiune si consemnate in documentele de receptie ale instalatiei.

8.1.1.4.2. Raportul pentru verificarea initiala poate contine recomandari pentru reparatii si imbunatatiri.

8.1.1.4.3. Raportul initial trebuie sa cuprinda:

- consemnari ale inspectiilor;

- consemnari ale circuitelor incercate si rezultatele incercarilor.

In consemnarile detaliilor circuitelor si ale rezultatelor incercarilor trebuie sa se identifice fiecare circuit, inclusiv dispozitivul (dispozitivele) de protectie asociate si trebuie sa se consemneze rezultatele incercarilor si masuratorilor corespunzatoare.

8.1.1.4.4. Raportul pentru verificarea initiala trebuie redactat conform cu reglementarile specific referitoare la verificarea calitatii lucrarilor de constructii si semnat sau autentificat de o persoana sau de persoane competente pentru verificare.

8.2. Verificari periodice

8.2.1. Generalitati

8.2.1.1. Verificarea periodica are rolul de a determina daca tot echipamentul din componenta instalatiei electrice este in stare de utilizare.

8.2.1.2. Verificarile periodice, care includ o examinare detaliata a instalatiei, trebuie efectuate fara demontare sau cu demontare partiala, pentru a arata ca timpii de deconectare a echipamentelor de protectie sunt respectati si confirmati prin masurari si asigura cumulativ:

a) securitatea persoanelor si animalelor impotriva efectelor socurilor electrice si a arsurilor;

b) protectia impotriva deteriorarii bunurilor prin focul si caldura dezvoltata de un defect al instalatiei;

c) confirmarea ca aceasta instalatie nu este avariata sau deteriorata asa incat sa afecteze siguranta in functionare;

d) identificarea defectelor instalatiei si abaterea de la prescriptii care pot conduce la un pericol.

8.2.1.3. Trebuie luate masuri pentru a se asigura ca verificarea nu constituie un pericol pentru personae sau animale si nu produce deteriorari de bunuri si echipamente, chiar daca circuitul este in stare de defect. Instrumentele de masurare si echipamentul de supraveghere si metodele trebuie alese conform recomandarilor din SR EN 61557.

8.2.1.4. Aria de verificare si rezultatul unei verificari periodice a instalatiei, sau a oricarei parti a instalatiei trebuie sa fie inregistrate.

8.2.1.5. Orice avarie, deteriorare, defecte sau conditii periculoase trebuie inregistrate.

8.2.1.6. Verificarea trebuie efectuata de o persoana calificata competenta in verificari.

8.2.2. Frecventa verificarilor periodice

8.2.2.1. Frecventa verificarilor periodice ale unei instalatii trebuie sa fie determinata de tipul instalatiei si de echipamentele folosite, de frecventa si calitatea mentenantei si de influentele externe la care acestea sunt supuse. In conditii normale de functionare verificarile pentru securitatea si sanatatea in munca sunt indicate in

tabelele 8.3 si 8.4. Frecventa verificarilor functionale pentru echipamentele electrice se face conform instructiunilor furnizorilor. In lipsa acestora se pot utiliza recomandarile din PE 116.

8.2.2.2. In cazul unei instalatii aflate intr-un sistem de management efectiv, pentru mentenanta preventiva in utilizare curenta, verificarea periodica poate fi inlocuita cu un regim adecvat de monitorizare si mentenanta continua a instalatiei si a tuturor echipamentelor sale de personae competente. Pentru monitorizarea si mentenanta continua trebuie sa fie pastrate inregistrari.

8.2.3. Rapoarte pentru verificari periodice

8.2.3.1. Verificarile periodice ale unei instalatii se finalizeaza cu un raport periodic

Raportul trebuie sa contina detalii ale acelor parti ale instalatiei si limitele verificarii, acoperite de documentatii, impreuna cu o consemnare care include orice defectiune si rezultatele incercarilor. Raportul trebuie sa consemneze rezultatele incercarilor.

8.2.3.2. Rapoartele trebuie redactate si semnate sau autentificate de o persoana sau de personae competente.

8.3. Intretinerea si verificari pentru iluminatul de siguranta

8.3.1. Utilizatorul sau proprietarul instalatiei iluminatului de siguranta trebuie sa denumeasca o persoana competenta pentru a supraveghea, intretine si verifica iluminatul de siguranta.

8.3.2. Incercarile instalatiei de iluminat de siguranta trebuie sa fie efectuate fara a afecta functionarea instalatiei.

8.3.3. Zilnic vor fi controlati vizual indicatorii alimentarii de la sursa centrala pentru verificarea functionarii lor corecte.

8.3.4. Lunar se va verifica fiecare corp de iluminat si fiecare semnalizare de iesire iluminata din interior de la bateria de acumulatoare prin simularea unui defect in alimentarea iluminatului normal pentru un interval de timp suficient, pentru a se asigura ca fiecare corp de iluminat este functional. Atunci cand alimentarea iluminatului de siguranta se face de la o sursa centrala (baterie, generator) aceasta din urma va fi monitorizata.

8.3.5. Anual fiecare corp de iluminat si fiecare semnalizare iluminata din interior trebuie sa fie incercate la toate intervalele de timp stabilite in conformitate cu informatiile producatorului. Alimentarea iluminatului normal si toti indicatorii luminosi vor fi controlati pentru a verifica functionarea lor corecta.

8.3.6. Toate incercarile si rezultatele trebuie sa fie consemnate in Registrul de control pentru instalatiile de dectare, semnalizare, alertare, limitare si stingere a incendiilor.

8.3.7. Pentru verificarea sistemelor de iluminat de siguranta din amplasamente pentru utilizari medicale se vor respecta prevederile speciale din SR CEI 60364-7-710.

8.4. Verificarea echipamentelor electrice de joasa tensiune

La punerea in functiune a echipamentelor electrice de joasa tensiune in concordanta cu precizarile din HG nr. 457/2003 se va verifica daca ele au asigurate protectia impotriva riscurilor ce pot rezulta ca urmare a montarii si utilizarilor lor si protectia impotriva riscului cauzat de influente externe asupra lor.

8.4.1. Pentru protectia impotriva riscurilor ce pot rezulta ca urmare a montarii si utilizarii echipamentului electric de joasa tensiune se va verifica daca:

a) persoanele si animalele domestice sunt protejate fata de pericolul ranirii fizice sau de alta natura care pot fi cauzate de atingerile directe sau indirecte;

b) nu se produc incalziri, radiatii sau arcuri electrice periculoase;

c) persoanele, animalele domestice si bunurile mobile si imobile sunt protejate impotriva pericolelor de natura neelectrica ce pot fi cauzate de echipamentul electric de joasa tensiune;

d) rezistenta electrica de izolatie respecta valorile din tabelul 8.1.

8.4.2. Pentru protectia impotriva riscului cauzat de influente externe asupra echipamentului electric de joasa tensiune se va verifica daca:

a) echipamentul electric satisface cerintele de natura mecanica astfel incat persoanele, animalele domestice si proprietatea sa nu fie puse in pericol;

b) echipamentul electric este rezistent la influente de natura nemecanica in conditii de mediu astfel incat persoanele, animalele domestice si proprietatea sa nu fie puse in pericol;

c) echipamentul electric nu pericliteaza persoanele, animalele domestice si proprietatea in conditii de suprasarcini.

Exista mai multe motive pentru a efectua impamantarea, dar cel mai important dintre ele este asigurarea sigurantei personalului. Urmatoarele agentii si organizatii au recomandari si/sau standarde pentru impamantare, pentru a demonstra faptul ca siguranta personalului este protejata.

Organizatiile care ofera reguli si ghiduri pentru impamantare sunt: Comisia Electrotehnica Internationala (C.E.I.), Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnica (CENELEC), Laboratoarele Sponsorilor (UL), Asociatia Nationala de Protectie impotriva Focului, Institutul National American de Standarde (INAS), Administratia de Sanatate si Siguranta a Minelor (ASSM), Administratia Profesionala a Sanatatii si Sigurantei (OSHA), Industria Standard de Telecomunicatii(TIA) si altele.

Impamantarea optima nu este necesara doar pentru siguranta angajatilor, dar si pentru a oferi protectie cladirilor si echipamentelor. Un sistem de impamantare bine realizat va imbunatati siguranta echipamentului si va reduce posibilitatea aparitiei electrocutarilor, a distrugerilor si daunelor prin loviturile de traznet sau a defectiunilor din circuitele electrice.

Ce este impamantarea si la ce serveste?

Codul Electric National (CEN) defineste impamantarea ca fiind: “o conectare conductibila, intentionata sau accidentala dintre un circuit electric sau echipament si pamant, sau alt corp conductibil care se afla pe post de pamant.”

Cand vorbim despre impamantare ne referim de fapt la doua subiecte diferite, legare la pamant si impamantare a echipamentelor. Legarea la pamant este o conectare intentionata a unui conductor, de obicei neutru, la un electrod plasat in pamant. Impamantarea echipamentelor este asigurarea faptului ca echipamentul operational dintr-o structura este pamantat intr-un mod corespunzator. Este necesar ca cele doua sisteme de impamantare sa fie tinute separat, exceptie facand o conectare dintre cele doua sisteme, cu scopul de a preveni diferentele de potential dintr-o posibila conturnare cauzata de traznet. Scopul impamantarii, in afara protectiei oamenilor, cladirilor si echipamentelor, este sa ofere o cale sigura de disipare a curentilor de scurgere, ce apar ca urmare a loviturilor de traznet, a descarcarilor statice, a semnalelor si interferentelor EMI (curenti electromagnetici) si RFI (frecvente radio).

Electrozi de impamantare

Sunt formati din trei componente de baza:

1)      Conductor de impamantare

2)      Conexiunea/legatura dintre conductor si electrodul de impamantare

3)      Electrodul de impamantare

Electrozi de impamantare multipli – Interactiune

A)    Rezistenta electrodului de impamantare si legatura sa este in general foarte scazuta, tijele de impamantare sunt realizate, in general, din material conductibil/cu rezistenta scazuta, cum ar fi cupru sau invelis de cupru.

B)    Rezistenta de contact a pamantului inconjurator la electrod: Biroul de Standarde a aratat aceasta rezistenta ca fiind aproape neglijabila, cu conditia ca electrodul de impamantare sa nu fie acoperit cu vopsea sau grasime, etc, si sa fie in contact ferm cu pamantul.

C)    Rezistenta portiunii de pamant din jur: Electrodul de impamantare este inconjurat de pamant format din straturi concentrice de aceeasi grosime. Straturile cele mai apropiate de electrodul de impamantare au cea mai mica suprafata rezultand cel mai mare grad de rezistenta. Urmatoarele straturi incorporeaza o suprafata mai mare, rezultand o rezistenta scazuta. Astfel se ajunge la un punct in care straturile suplimentare ofera rezistenta scazuta portiunii de pamant din jurul electrodului de impamantare.

CEN precizeaza ca electrodul de impamantare trebuie sa fie instalat in asa fel incat sa aiba 2,4 m in lungime si sa fie in contact cu solul.

Exista trei variable care afecteaza rezistenta electrodului de impamantare:

1. Pamantul insusi
2. Lungimea/adancimea electrodului de impamantare
3. Diametrul electrodului de impamantare

Marirea diametrului electrodului de pamant are un efect foarte mic in scaderea rezistentei. De exemplu, diametrul electrodului de impamantare poate fi dublat, dar rezistenta va scadea doar pana la cel mult 10%.

O modalitate foarte eficienta de scadere a rezistentei este introducerea electrodului de impamantare mai adanc in sol. Pentru ca pamantul este alcatuit din straturi, rezistivitatea se schimba si variaza considerabil la nivelul stratului si al adancimii respectivului strat. Solul nu este consecvent in ceea ce priveste rezistivitatea sa, ci este foarte imprevizibil. Tinand cont de aceste aspecte, este de o importanta capitala ca electrodul sa fie instalat sub limita de inghet, pentru ca rezistenta la pamant sa nu creasca foarte mult prin inghetarea solului inconjurator. In general vorbind, prin dublarea lungimii electrodului de impamantare, nivelul de rezistenta poate fi redus cu inca 40%. Exista ocazii in care este fizic imposibil ca tijele de impamantare sa fie introduse mai adanc, in zone formate din stanci, granit, etc. Metodele alternative, ca de exemplu cimentul de impamantare (bentonita), sunt viabile.

Pentru o instalare mai rapida a tijelor de impamantare, care sa indeplineasca cerintele dumneavoastra specifice, poate fi utilizat tabelul de rezistente de impamantare din pagina 5. De retinut este faptul ca acest tabel poate fi utilizat doar ca regula de baza, deoarece solul este format din straturi si rar se prezinta ca fiind omogen, astfel incat valorile rezistentelor vor varia mult.

O alta modalitate de reducere a rezistentei de impamantare este utilizarea electrozilor de impamantare multipli. In acest sistem, mai multi electrozi sunt introdusi in pamant si conectati in paralel pentru a reduce rezistenta. Fiecare electrod de impamantare are sfera sa proprie de influenta si pentru ca electrozii aditionali sa fie eficienti, spatiul dintre tijele aditionale trebuie sa fie cel putin egal cu adancimea la care este introdusa tija. Fara spatiile acestea corespunzatoare, sferele de influenta se intersecteaza si scaderea rezistentei va fi minimala.

Testarea rezistentei de impamantare. Rezistivitatea solului

De ce trebuie masurata rezistivitatea solului?

Scopul masurarii rezistivitatii solului, atunci cand este selectata o amplasare a unei sub-statii sau a unui birou central, este de a gasi un loc care are cea mai mica rezistenta posibila. Odata ce a fost selectat un loc, masurarea rezistivitatii solului va oferi informatiile necesare pentru a proiecta si construi un camp de impamantare care sa indeplineasca conditiile de rezistenta de impamantare. Exista un numar de factori care afecteaza rezistivitatea solului, unul din acestia fiind compozitia solului. Solul este rar omogen si rezistivitatea solului va varia geografic si la adancimi diferite.

Cel de-al doilea factor care afecteaza rezistivitatea solului este umiditatea sau cantitatea de apa din sol. Concentratia de umiditate se schimba in functie de sezon si variaza in functie de natura straturilor inferioare ale pamantului si a adancimii retelei de apa permanente.

Tabelul de mai jos arata diferite tipuri de soluri si efectele pe care umiditatea le are asupra asupra rezistivitatii lor.

Deoarece rezistivitatea solului este in asa o legatura stransa cu umiditatea si umiditatea este prezenta la nivelul solului, se poate presupune in mod logic ca atunci cand umiditatea creste, rezistivitatea descreste si viceversa.

Asa cum se poate vedea in tabel, schimbarea rezistivitatii de sus pana jos poate avea loc cu un factor de 50.

Valori de rezistenta a impamantarii

Rezistivitatea solului depinde de compozitia solului, umiditate si temperatura. Este de asteptat ca rezistivitatea solului sa varieze in timpul anului in acele zone ale tarii unde schimbarile de sezon aduc schimbari in continutul de umiditate si temperatura ale solului. Pentru ca sistemul de impamantare sa fie eficient, trebuie sa fie proiectat in asa fel incit sa reziste conditiilor celor mai defavorabile.

Deoarece solul si apa sunt in general mult mai stabile in straturi mai adanci, este recomandabil ca tijele de legare la pamant sa fie plasate cat mai adanc posibil, cel mai bine in panza de apa freatica. De asemenea, aceste tije trebuie instalate acolo unde exista temperatura stabila, adica sub limita de inghet.

Atentie! Solul care are are o rezistivitate scazuta este deseori foarte coroziv datorita prezentei apei si sarurilor, iar acest sol poate eroda tijele de impamantare si legaturile acestora. De aceea este imperios necesar ca impamantarile si campurile de impamantare sa fie verificate cel putin o data pe an. Desi rezistenta la impamantare se va schimba in functie de sezon si de-a lungul timpului, orice crestere a rezistentei mai mare de 20% trebuie analizata si trebuie intreprinse actiuni de corectare pentru diminuarea rezistentei.