• Conditiile de masurare
• Tipul aparatului folosit la masuratoare
• Numele executantul si locul masurarii, acestea fiind necesare la controalele efectuate de Protectia Muncii,  Protectia Consumatorului si Pompierii.
• Copie dupa certificatul metrologic al aparatului folosit la masurare
• Copie dupa autorizatia ANRE care da dreptul emitentului sa emita buletin PRAM

Scopul verificarii electrice PRAM:

• prevenirea electrocutarii personalului care utilizeaza instalatia electrica si echipamentul de lucru
• prevenirea incendierii cladirilor si prevenirea distrugerii aparaturii electrice si electronice

ELECTRO SERVICE detine atat atestat A1 cat si atestat tip B, putand astfel sa si remedieze eventualele neregularitati depistate in urma verificarilor PRAM efectuate. De asemenea oferim gratuit servicii de notificare a scadentei valabilitatii buletinelor PRAM emise.

VERIFICARE PRAM = Verificare electrica prize de pamant, tablouri, utilaje, si prize 230V respectiv 400V aferente instalatiilor pentru orice tip de imobil, in conformitate cu reglementarie in vigoare. Procedura de verificare cuprinde masurarea/verificarea rezistentei de dispersie a instalatiilor de impamantare/paratraznet cat si continuitatii nulului de protectie cu ehipamente verificate si etalonate de laboratoare autorizare.

Echipa ELECTRO SERVICE verifica si emite rapoarte de verificare PRAM , avand implementat un sistem de alerta ce va informaza inainte de expirarea acesteia si pentru a se face o noua programare pentru verificarea PRAM.

Contract PRAM = verificarea periodica a instalatiei electrice (prize, tablouri si utilaje). Contractul PRAM este necesar la un eventual control de la ITM, Pompieri (Inspectoratul pentru situatii de urgenta) sau OPC.

Verificarile PRAM  cuprind :

• Rezistenta de dispersie prize de pamant , Rezistenta de continuitate pentru prize 230V si 400V, tablouri si utilaje.
• Rezistenta de izolatie a conductoarelor, impedanta de bucla, curentul de scurt circuit,
• Verificarea aparatelor de protectie,
• Verificarea disjunctoarelor diferentiale, rezistenta de izolatie a carcaselor aparatelor electrice.
• Etc. 

Verificarea prizei de pamant este periodica si este necesara, deoarece toate instalatiile se deterioreaza din cauza unui numar de factori cum ar fi: incarcare excesiva a circuitelor, uzura echipamentelor, coroziune , imbatranirea izolatiilor, s.a.m.d.

In cazul in care valorile masurate nu corespund normelor, instalatia prezinta pericol de accident de electrocutare iar in cazul paratrasnetului nu mai prezinta siguranta impotriva loviturilor de trasnet , fapt ce determina in majoritatea cazurilor incendierii.

Procedura de verificare /masurare a prizei de pamant si continuitatii nulului de protectie cuprinde urmatoarele operatii:

1. Masurarea rezistentei de dispersie la prize de pamant.

Verificare prizei de pamant pentru instalatii electrice de joasa tensiune, cu emiterea de buletin pentru Protectia Muncii, Protectia Consumatorilor si de catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

2.Masurarea rezistentei de disperse la priza de pamant aferenta paratrastrasnet – acolo unde exista.

Verificare prizei de pamant aferenta paratraznet, rezistenta de dispersie.

3.Verificarea continuitatii nulului de protectie la prize mono si trifazate

Verificarea continuitatii nulului de protectie in instalatii electrice de joasa tensiune prize 230V / 400V de la priza de impamantare pana la ultima priza electrica/utilaj.

4.Verificarea continuitatii nulului de la tablouri electrice la utilaje si prize

Verificarea prizei de pamant in instalatii electrice de joasa tensiune, cu emiterea de buletine recunoscute de Protectia Muncii, Protectia Consumatorilor si de catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

In consecinta legislatia prevede ca instalatiile electrice trebuie sa fie mentinute intr-o stare corespunzatoare de siguranta, iar pentru aceasta ele trebuie sa fie inspectate si testate periodic. In urma analizarii acestor masuratori se emit rapoarte de incercari pentru instalatia verificata.

Pentru prevenirea incendiilor, a electrocutarilor si a defectarii aparaturii electrice sau electronice va aducem la cunostinta ca periodicitatea masuratorilor si a verificarilor instalatiilor electrice (PRAM) este indicat sa se faca o data pe timp umed si o data pe timp uscat.

VA ADUCEM LA CUNOSTINTA:
» ca periodicitatea masuratorilor si verificarilor instalatiilor electrice (pram) este o data la 6 luni si este indicat sa se faca o data pe timp umed si o data pe timp uscat.
» masuratorile si verificarile instalatiilor electrice se efectueaza conform STAS 12604/4 si STAS 12604/5.

Baza legala: Verificarea si masurarea vor fi executate in conformitate cu legislatia in vigoare privind normele de sanatate si securitate in munca in instalatiile electrice:

• PE 116,
• PT-16
• Legea 318/2003,
• Legea 319/2006,
• DGPSI 004,
• HG 1146/06 Anexa1 pct 3.3.2.3
• Normativ I7-2011

Buletinele PRAM sunt necesare conform legislatiei in vigoare si sunt prezentate la controalele efectuate de Protectia Muncii, Protectia Consumatorului si Pompieri.

Conform L319/2006 cap IX art 39 alin 9 pct f si g, prin lipsa buletinului PRAM riscati o amenda cuprinsa intr 5.000 si 10.000 lei

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice;

g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;

ELECTRO SERVICE SRL este firma atestata ANRE tip A1 pentru incercari echipamente si instalatii electrice cu tensiunea nominala de pana la 1000 V (1kV) + laborator autorizat !

Vezi si:

“Verificarea instalatiilor electrice“

“Verificarea si intretinerea paratrasnetelor SPT“

 „Impamantare – baza tehnica”

Verificari PRAM | Masuratori PRAM | Buletin PRAM | Certificat PRAM | Laborator PRAM

2. In timpul executiei se face o verificare preliminara. Dupa executarea instalatiei electrice se face verificarea definitiva, inainte de punerea in functiune, pe baza dosarului de instalatii de utilizare prezentat la furnizorul de energie electrica.

3. Verificarea preliminara consta din:

• verificarea inainte de montaj a continuitatii electrice a conductoarelor;
• verificarea dupa montaj a continuitatii electrice a instalatiei, inaintea acoperirii cu tencuiala sau a turnarii betonului de egalizare sau de rezistenta;
• verificarea calitatii tuburilor ce se monteaza in cofraje;
• verificarea aparatelor electrice.

De asemenea, de la caz la caz, in proiectul de executie se vor stabili lucrari de verificare preliminara dictate de specificul constructiei sau al modului de executie (continuitatea si corecta pozare a tuburilor montate in cofraj inaintea turnarii betonului, prevederea golurilor si sliturilor necesare executarii instalatiei electrice etc.).

4. Verificarea definitiva cuprinde:

• verificari prin examinare vizuala;
• verificari prin incercari.

5. Verificari prin examinari vizuale se executa pentru a stabili daca instalatiile electrice corespund proiectului si notelor de santier emise pe durata executiei, atunci cand este cazul. Astfel, se urmareste daca:

• au fost aplicate masurile pentru protectia impotriva socurilor electrice prin atingere directa (de ex. distantele prescrise, barierele, invelisurile, etc.) prevazute in proiect;
• au fost instalate barierele contra focului sau alte elemente care trebuie sa impiedice propagarea focului;
• alegerea si reglajul dispozitivelor de protectie s-a executat corect, conform proiectului;
• dispozitivele de separare si comanda au fost prevazute si amplasate in locurile corespunzatoare;
• materialele, aparatele si echipamentele au fost alese si distributiile au fost executate in conformitate cu conditiile impuse de influentele externe;
• culorile de identificare a conductelor electrice au fost folosite conform conditiilor din normativ;
• conexiunile conductoarelor au fost realizate corect;
• materialele, echipamentele si utilajele au fost amplasate astfel incat sunt accesibile pentru verificari si reparatii, asigura functionarea fara pericole pentru persoane si instalatii.

 Verificarile prin incercari, se efectueaza de preferinta in urmatoarea ordine:

• continuitatea conductoarelor de protectie si a legaturilor echipotentiale principale si suplimentare (art. 8.);
• rezistenta de izolatie a conductoarelor (art. 9.);
• separarea circuitelor (art. 10.);
• rezistenta pardoselilor (art. 11.);
• protectia prin intreruperea automata a alimentarii (art. 12. si ghidul GP 052);
• incercari functionale pentru echipamente neasamblate in fabrica (art. 13.).

7. Verificarea lucrarilor ascunse se face pe parcursul executarii acestora conform art. 5 si art. 6 si se consemneaza in procese verbale care se vor atasa la procesele verbale de receptie.

8. Incercarea continuitatii conductoarelor de protectie si a legaturilor de egalizare a potentialelor, se efectueaza cu o sursa de tensiune de 4 – 24 V (in gol) in c.c. sau c.a. si un curent de minimum 0,2 A.

9. Rezistenta de izolatie a instalatiei electrice se masoara:

      a) intre conductoarele active luate doua cate doua;

      b) intre fiecare conductor activ si pamant.

Daca instalatia are in componenta dispozitive electronice, se masoara rezistenta de izolatie intre conductoarele de faza si conductorul neutru, legate impreuna si pamant.

Toate masuratorilor se fac cu instalatia deconectata de sursa de alimentare.

10. Separarea de protectie a unor circuite fata de altele si fata de pamant se verifica prin masurarea rezistentei de izolatie, in conditiile din tabelul 1., receptoarele fiind conectate in masura posibilitatilor.

11. Rezistenta de izolatie a pardoselii se va masura in toate cazurile in care se impune ca pardoseala sa fie izolanta. Se va masura rezistenta pardoselii in cel putin trei locuri, unele dintre ele fiind la cca. 1 m de la elementul conductor accesibil in incapere. Daca mai exista suprafete de podea importante in incapere se va masura si rezistenta lor.

Masurarea rezistentei se face cu doi electrozi in forma de disc, cu diametrul de 250 mm, avand o greutate de 40 kg fiecare, amplasati la distanta de 0,8 m. Intre electrozi si pardoseala se aseaza o panza bine udata cu diametrul minim 270 mm. Se masoara rezistenta intre cei doi electrozi.

Masurarea rezistentei pardoselii se efectueaza in curent continuu la tensiunea de 500 V (daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mica de 500 V) si de 1000 V (daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mare de 500 V).

Rezistenta de izolatie masurata intre electrozi trebuie sa fie de cel putin 50 kW pentru tensiunea normala de 500 V si de cel putin 100 kW pentru o tensiune normala mai mare de 500V, in orice punct de masurare.

12. Verificarea protectiei prin intreruperea automata a alimentarii se face:

• verificandu-se functionarea dispozitivelor de protectie prin simulari de defecte;
• verificandu-se continuitatea electrica a legaturilor de protectie;
• verificandu-se valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pamant.

Rezistenta de dispersie a prizei de pamant (naturala, artificiala sau complexa) se masoara conform prevederilor din prescriptiile specifice (STAS 12604/5 si CEI 60364-6-61).

13. Ansamblurile de aparate care nu au fost montate in uzina ci pe santier (aparataj, motoare, comanda etc.) se supun unor incercari functionale pentru a verifica daca ele au fost corect montate.

Ele se supun unor incercari dielectrice pentru a se constata daca se produc strapungeri sau conturnari.

Tensiunea de incercare in curent alternativ este data in tabelul 2. pentru valori ale tensiunii de izolare cuprinse intre 60 V si 1000 V. Ea se aplica intre conductoarele active si masa la inceput cu 50% din valoare si apoi se creste pana la 100% si se mentine timp de un minut. Echipamentele se supun incercarii inaintea legaturii lor definitive in instalatia eletrica.

14. Daca o instalatie electrica a suferit modificari partiale, se admite ca inainte de darea in functiune sa se verifice numai partea modificata din instalatie, iar pentru instalatia existenta sa se prezinte ultimele buletine.

15. La verificarea instalatiilor eletrice ale constructiilor trebuie sa se respecte si prevederile din ‘Normativul privind verificarea lucrarilor de constructii si instalatiile aferente’ – indicativ C 56 si ‘Ghidul criteriilor de performanta pentru instalatii electrice’.

La verificarea sistemelor de protectie impotriva socurilor electrice, trebuie respectate si prevederile din seria SR CEI 60364-4, din normativul PE 116 si NSSMUEE 111.

1 In vederea punerii sub tensiune, la terminarea lucrarilor se efectueaza controlul executiei instalatiilor electrice. Acest control se finalizeaza printr-un certificat, care constituie componenta dosarului instalatiei de utilizare ce se depune la operatorul de retea.

Care sunt cerintele testarii unei instalatii?

Testele ce trebuie efectuate, de preferat in ordinea prezentata, sunt:

      1) Continuitatea conductorilor de protectie si a conexiunilor echipotentiale principale si suplimentare;
      2) Rezistenta de izolatie a instalatiei electrice;
      3) Protectia prin SELV si PELV sau prin separarea electrica a circuitelor;
      4) Rezistenta podelei si a peretilor;
      5) Verificarea conditiilor de protectie prin deconectare automata a sursei (defect impedanta de bucla, rezistenta de impamantare, test RCD);
      6) Test de polaritate;
      7) Teste functionale.

Este important ca toate instrumentele de masura si echipamentele de monitorizare utilizate sa respecte standardul IEC/EN 61557, care se refera la “Siguranta electrica in sistemele de distributie de joasa tensiune”.

Toate aceste verificari si teste sunt fundamentale, dar nu exhaustive, la majoritatea instalatiilor, in timp ce in alte cazuri, de exemplu, instalatii de impamantare, instalatii clasa 2 de izolare, locatii speciale etc. exista numeroase alte teste si reglementari.

Pentru o siguranta sporita in testare este necesar sa ai la indemana echipamente de calitate care intrunesc standardele, asa cum sunt, spre exemplu, testerele multifunctionale, care verifica siguranta instalatiilor electrice in aplicatii uzuale, civile si industriale.

Cand trebuie efectuate testele?

Standardul international IEC 60364-6 impune ca fiecare instalatie sa fie inspectata vizual si testata, atat in timpul construirii, cat si inainte de punerea in functiune, pentru a verifica daca cerintele standardului au fost respectate.

Inspectia vizuala include verificarea metodei de protectie impotriva socurilor electrice (bariere, distante), culoarea si dimensiunea de conductori, prezenta diagramelor, alegerea adecvata a materialelor etc.

In cazul extensiei sau a modificarii unei instalatii trebuie verificat daca acestea respecta standardul IEC 60364 si nu deterioreaza siguranta instalatiei existente.

Vezi si:

“Verificarea si intretinerea paratrasnetelor SPT“

“Verificari P.R.A.M”

“Impamantare – baza tehnica”

Dupa incheierea contractului, Seful de laborator PRAM, impreuna cu Inginerul energetic si cu Lucratorul desemnat, in vederea furnizarii serviciilor de calitate, in conditii de securitate si sanatate a lucratorilor proprii si ai clientului si cu respectarea cerintelor/proprietatii clientului,  efectueaza instruirea personalului tehnic al laboratorului PRAM cu:

a)    prezentele instructiuni tehnice;

b)    instructiunile de utilizare ale echipamentelor/aparatelor tehnice utilizate (carti tehnice, manuale de utilizare, etc.);

c)    masurile de securitate si sanatate si de prevenire a incendiilor si/sau exploziilor necesare a fi luate pe toata durata existentei in locatie si a furnizarii serviciilor;

d)    necesitatea respectarii cerintelor clientilor si a standardelor, normativelor si cerintelor legale;

e)    consecintele nerespectarii masurilor de securitate si sanatate si de prevenire a incendiilor/exploziilor specifice locatiei unde se vor realiza activitatile de masurare.

Mod de realizare masuratoare:

Modul de realizare si inregistrarile procesului de instruire se vor supune cerintelor procedurii Competenta, instruire si constientizare cod POC-L.PRAM-06

Sageti in sensul acelor de ceasornic: succesiunea corecta a fazelor.  Sageti in sens invers acelor de ceasornic: succesiune incorecta a fazelor.

1)Retele de tensiune alternativa:

• prin masurare cu tensiunea alternativa nominala sau
• prin masurare cu tensiuni alternative mici (minimum 25V) si suplimentar cu o incercare aizolatiei utilizand o tensiune de incercare minima de 500V tensiune continua pentru tensiuninominale ale retelei care nu depasesc 500V si o tensiune de incercare minima de 1000V tensiune continua pentru tensiuni nominale ale retelei de peste 500V.

Optional pot fi utilizate sursele de tensiune urmatoare:

      a) tensiunea sistemului (tensiune fata de pamant) care exista la punctul de masurare;

      b) tensiunea secundarului unui transformator cu doua infasurari;

      c) o sursa independenta de tensiune la frecventa nominala a retelei. In cazurile specificate la b) si c), tensiunea de masurare trebuie sa fie legata la pamant pentrumasurare. Din motive de securitate, atunci cand se masoara folosind tensiuni mai mari de 50V, curentul de iesire maxim trebuie limitat la 3,5mA

2)Retele de tensiune continua:

• incercare a izolatiei utilizand o tensiune de incercare minima de 500V tensiune continua pentru tensiuni nominale ale retelei care nu depasesc 500V;
• incercare a izolatiei utilizand o tensiune de incercare minima de 1000V tensiune continua pentru tensiuni nominale ale retelei de peste 500V. Incercarea izolatiei trebuie realizata utilizand echipament de masurare conform recomandarilor din SR EN 61557-2. ]

Metoda de incercare pentru masurarea impedantei pardoselilor si a peretilor cu tensiune alternativa:

Curentul I de la iesirea unei surse de tensiune sau de la un conductor de faza L parcurge printr-un ampermetru electrodul de incercare. Tensiunea Ux a electrodului este masurata fata de PE cu ajutorul unui voltmetru cu o rezistenta interna de cel putin 1 MΩ.

Impedanta de izolatie a pardoselii este deci:  Zx = Ux / I

Masurarea pentru determinarea impedantei trebuie efectuata in atatea puncte cate sunt considerate necesare, alese la intamplare, dar minim in trei puncte. Electrozii de incercare pot fi ambii de tipurile de mai jos. In caz de controverse, utilizarea electrodului de incercare 1 este metoda de referinta.

Electrod de incercare 1:

Electrodul consta dintr-un trepied metalic ale carui parti ce se sprijina pe pardoseala formeaza varfurile unui triunghi echilateral. Fiecare punct de sprijin este prevazut cu o baza flexibila care asigura, cand se aplica o sarcina, un contact strans cu suprafata care este incercata pe o suprafata deaproximativ 900 mm2

si prezentand o rezistenta electrica mai mica de 5000.

Inainte de a efectua masurarile, suprafata incercata este curatata cu un fluid de curatare. In timpul masurarilor se aplica pe trepied o forta de aproximativ 750N in cazul pardoselilor sau 250N in cazul peretilor.

Instalatiile electrice trebuie sa fie verificate in timpul executiei si inainte de punerea in functiune de catre executant conform ghidului, GP 052, normativelor C 56, PE 116, NSSMUEE 111, I7-2011  si CEI 60364-6-61.

Rezistenta de izolatie a pardoselii se va masura in toate cazurile in care se impune ca pardoseala sa fie izolanta. Se va masura rezistenta pardoselii in cel putin trei locuri, unele dintre ele fiind la cca. 1 m de la elementul conductor accesibil in incapere. Daca mai exista suprafete de podea importante in incapere se va masura si rezistenta lor.

Masurarea rezistentei se face cu doi electrozi in forma de disc, cu diametrul de 250 mm, avand o greutate de 40 kg fiecare, amplasati la distanta de 0,8 m. Intre electrozi si pardoseala se aseaza o panza bine udata cu diametrul minim 270 mm. Se masoara rezistenta intre cei doi electrozi.

Masurarea rezistentei pardoselii se efectueaza in curent continuu la tensiunea de 500 V (daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mica de 500V) si de 1000V (daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mare de 500V).

Rezistenta de izolatie masurata intre electrozi trebuie sa fie de cel putin 50 kW pentru tensiunea normala de 500V si de cel putin 100kW pentru o tensiune normala mai mare de 500V, in orice punct de masurare.

Rezistenta de izolatie are doua componente: rezistenta de volum RV si rezistenta de suprafata RS. Rezistenta de izolatie totala este rezistenta echivalenta a celor doua rezistente considerate in paralel.

R = (RV x RS)/ (RV + RS)

Masurarea rezistentei de izolatie se face dupa un anumit timp de la aplicarea tensiunii si anume la 15s si 60s si uneori la 10 minute rezistentele obtinute se noteaza cu R15 si R60.  Pe baza acestor masuratori se poate calcula coeficientul de absortie kabs si indicele de polarizare kp, acesti coeficienti permit aprecierea starii de umiditate a izolatiei.

Coeficentul de absortie kabs,   kABS = R60 / R15   Daca: kabs < 1,3 izolatie umeda Kabs > 1,3 izolatie uscata

Indicele de polarizare kp,  kp= R10 / R60     Daca: kp < 1,5 izolatie umeda Kp >1,5 izolatie uscata

Factorul de pierderi dielectrice (tgd).

Un condensator cu dielectric ideal, fara pierderi, defazeaza curentul cu 90 grade inaintea tensiunii aplicate la bornele sale. Un condensator cu dielectric real (dintr-un material electroizolant oarecare) face ca decalarea curentului sa fie mai mica de 90grade. unghiul d cu care este redus defazajul in raport cu defazajul ideal se numeste unghi de pierderi dielectrice. Factorul de pierderi dielectrice, tgd, caracterizeaza global starea izolatiei astfel incat verificarea acestui factor poate sa ne furnizeze date despre starea globala a izolatiei.

Rigiditatea dielectrica, reprezinta valoarea maxima a intensitatii campului electric in care se poate afla o izolatie fara sa se strapunga.

Estr = Ustr / d, unde  Ustr – tensiunea de strapungere  , d – distanta dintre elecrozii intre care se aplica tensiunea
Motoare electrice de curent alternativ

Masurarea rezistentei de izolatie, se face cu megohmetrul de 500V pentru motoare cu tensiuni nominale mai mici de 500V, si cu megohmetrul de 1000V pentru motoare cu tensiuni nominale cuprinse intre 500 si 3000V.
Masuratorile se fac pentru fiecare faza in parte fata de masa celelalte doua faze fiind legate la masa.  Valoarea de control a rezistentei de izolatie daca nu exista alte prevederi se poate determina cu relatia (daca masurarea se face la 20oC):

Riz = 8,5U / (100+P/100), Mohmi

Masurarea rezistentei de izolatie a celorlalte elemente constructive (lagare, bandaje, rotorice, etc.) fata de masa se face cu megohmetrul de 500V si trebuie sa aiba valori de peste 05 – 1 Mohmi
Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita. Incercarea se face pentru fiecare faza in parte, celelate fiind legate la masa. Durata incercarii este de 1 minut
Valoarea tensiunii de incercare in fabrica este:

Uinc = 2UN + 1000 V, dar nu mai mica de 1500 V

In exploatare valoarea tensiunii de incercare se inmulteste cu un coeficient k, care are urmatoarele valori:

• k = 1 la punerea in functie
• k = 0,85 in cazul rebobinarii partiale sau totale
• k = 0,75 in cazul reviziilor curente.

Inainte si dupa proba de incercare cu tensiune marita se masoara rezistenta de izolatie.

Transformatoare electrice
Ordinea efectuarii incercarilor si masuratorilor este:

• verificarea rigiditatii dielectrice a uleiului
• masurarea tgd a uleiului
• masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor
• masurarea tgd a infasurarilor
• verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor

Uleiul se considera corespunzator daca valorile masurate pentru rigiditatea dielectrica si pentru tgd sunt inferioare valorilor din tabelul 12.2

Data masurarii                    Rigiditatea dielectrica (kv/cm)          tgd
La 72 ore dupa umplere                          180                                       0,02
La punerea in functiune                        160                                       0,03
In exploatare                                                  120                                       0,20

Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor fata de masa se face cu megohmetrul de 1000 V la tensiuni nominale ale infasurarilor de pana la 10KV si cu megohmetrul de 2500 V pentru infasurari cu tensiunea nominala mai mare de 10Kv.
Masurarea se face intre fiecare infasurare si masa celelalte fiind legate la masa. Se masoara R15 si R60 pentru determinarea coeficientului de absortie. Valoarea admisa pentru rezistenta de izolatie este: R60 £ 450 MW, iar coeficientul de absortie kabs = 1,2.
Factorul de pierderi dielectrice tgd, se face pentru fiecare infasurare celelalte doua fiind legate la masa. Valoarea admisa pentru factorul de pierderi dielectrice este: tgd = 0,04.
Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita alternativa, Uinc = (1,1 – 1,3)Un.

Cabluri electrice
Rezistenta de izolatie se masoara cu megohmetrul de 1000V pentru cabluri cu tensiunea nominala mai mica de 1Kv si megohmetrul de 2500V pentru cabluri cu tensiunea nominala mai mare de 1kV.
Valorile minime normate ale rezistentei de izolatie pentru cabluri cu la temperatura de 20oC:

• U £ 1Kv; Riz = 50Mohmi.km
• U ³ 1Kv; Riz =100Mohmi.km

Rigiditatea dielectrica se verifica dupa reparatii si cel putin odata la trei ani prin proba cu tensiune redresata marita.
Tensiunile de incercare, curentii de fuga si timpul de mentinere pentru verificarea rigiditatii sunt:

• Un = 6kV; Uinc = 30kV; Ifuga = 15mA; t = 5min
• Un = 0,5kV; Uinc = 2kV; t = 1min

Daca din masuratori nu rezulta valorile de mai sus cablul este defect. Astfel putem avea urmatoarele tipuri de defecte:

• defecte de izolatie, care provoaca punerea la pamant a unei faze;
• defecte de izolatie care provoaca punerea la pamant a doua sau

Trei faze sau scurtcircuitarea a doua sau trei faze intre ele, in unul sau mai multe locuri:

• intreruperea uneia sau a toate cele trei faze, fara punere la pamant ssau cu punere la pamant atat a conductoarelor intrerupte cat si a celor neintrerupte;
• strapungerea trecatoare a izolatiei (a unei faze fata de pamant,  a uneia, a doua sau trei faze intre ele, cu sau fara punere la pamant);

Indiferent de tipul de defect trebuie determinat locul unde se manifesta pentru al putea inlatura. Se cunosc metode bine puse la lunct pentru determinarea locului de defect. Pentru ca aceste metode sa fie corect aplicate este necesar uneori ca rezistenta de trecere la locul defect sa fie cat mai mica, daca se poate neglijabila (de ordinul ohmilor sau zecilor de ohmi). Pentru aceasta inaintea aplicarii uneia din metodele de determnare a locului de defect se aplica arderea cablului. Exista instalatii speciale pentru arderea cablurilor care asigura tensiunea si puterea necesara. Pentru un cablu defect se procedeaza in felul urmator: cablul se deconecteaza, capetele fazelor se vor izola, se conecteaza instalatia de ardere (intre una din faze si pamant sau intre faze, in functie de natura defectului). Arderea se considera teminata cand s-a ajuns la valori foarte mici ale rezistentei de trecere, care sa permita apoi aplicarea unei metode pentru localizarea acestui defect.

In continuare se prezinta cateva metode pentru localizarea defectelor in cabluri cu mentiunea ca pentru fiecare metoda exista aparate specializate a caror functionare are la baza una din aceste metode:
Metoda inductiva: Se bazeaza pe principiul aparitiei unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de curent. Daca se aplica cablului defect un curent de o anumita frecventa de la un generator de frecventa (f = 800…3000Hz) in jurul cablului se formeaza un camp magnetic a carui valoare este proportionala cu valoarea curentului din cablu. De-a lungul cablului cu ajutorul unei sonde de receptie, se poate auzi un sunet care in locul de defect difera fata de sunetul din zonele unde cablul este bun.

Prin aceasta metoda se pot determina:

• locul de defect
• traseul cablului
• adancimea de pozare

Metoda masurarii in bucla: Se foloseste cand conductorul  cu izolatie defecta nu este intrerupt, iar cablu poseda un conductor normal, fara defecte, distanta pana la locul defectului poate fi determinata prin metoda in bucla, bazata pe principiul puntii.
La un capat al liniei de cablu se leaga conductorul defect cu cel sanatos printr-un scurtcircuitor cu sectiunea cel putin egala cu cea a cablului. La celalalt cablu se conecteaza o punte de masura cu galvanometru cu ac indicator.

Rezistentele A si C se regleaza pe puntea de masura iar rezistentele B si D sunt alcatuite din conductoarele cablului. Aplicand principiul puntii rezulta lungimea pana la locul de defect :
lx = 2LcC/ (A+C), unde Lc este lungimea cablului

Pentru aplicarea acestei metode sunt necesare urmatoarele etape:

• se determina rezistenta de trecere la locul defectului, cu ajutorul megohmetrului
• la capatul opus al liniei se monteaza scurtcircuitorul, intre capatul sanatos si cel defect
• se instaleaza puntea de masura
• se calculeaza distanta pana la locul de defect cu formula de mai sus

Metoda capacitiva, se poate aplica numai in cazul defectelor aparute in exploatare la care s-au intrerupt una sau mai multe faze. Are precizie ridicata si se bazeaza pe faptul ca ca intre lungimea cablului si capacitatea sa exista o relatie de proportionalitate.
Metoda prin impulsuri (ecometrica), se bazeaza pe reflexia impulsurilor elecrice la locul de defect datorita modificarii impendantei cablului in acel loc, si masurarea intervalului de timp din momentul trimiterii undei de impulsuri prin cablu si sosirii impulsului reflectat. Aparatele care realizeaza acest lucru se numesc ecometre. Ele afiseaza mai multe marimi: distanta pana la locul de defect, timpul de deplasare al impulsului, domeniul de masura al distantei, etc.
Metoda prin curent de audiofrecventa, se bazeaza pe masurarea prin intermediul unei bobine sonda a campului magnetic din jurul cablului in care s-a injectat curent de audiofrecventa, produs de un emitator. Cu ajutorul acestui sistem se poate determina precis traseul cablului, adancimea de pozare, locul de defect si localozarea mansoanelor de legatura.echipamentul standard se compune dintr-un emitator si un receptor.
Pentru cazul complex cand este necesar determinarea defectelor in cabluri fara deconectarea acestora se pot folosii loatoarele pentru cabluri nedeconectate. Acestea permit ca intr-un timp foarte scurt sa se masoare distanta pana la locul defect prin metoda ecometrica. Acest sistem se comporta ca o siguranta ultrarapida cu curent reglabil intre 10 si 200A.

Moduri de lucru:

• comanda manuala cu o singura conectare la un curent de declansare preselectat
• comanda automata cu anclansare dupa 6s. daca apare o a doua declansare pe durat a 30s, nu se mai reanclanseaza
• comanda cu impulsuri pentru localizarea precisa a defectului.

Se conecteaza la fiecare 6 s pe durata unei jumatati de semialternate.

Condensatoare pentru imbunatatirea factorului de putere
Verificarea rigiditatii dielectrice a dielectricului condensatorului se face cu tensiune marita. Valoarea tensiunii de incercare este Uinc = 3,5 Un. Timpul de mentinere este de 10 secunde.
Factorul de pierdere dielectric tgd, se masoara cu puntea Schering si trebuie sa fie tgd = 0,008.
Cu prilejul masuratorilor a factorului de pierderi dielectric se determina si valoarea capacitatii condensatorului care se compara cu valoarea inscrisa pe placuta condensatorului. Se admit abateri de pana la 10% din valoarea nominala calculata pe faza.
Rezistenta de izolatie intre borne si carcasa se masoara cu megohmetrul de 1000V si trebuie sa aiba valoare: Riz = 2500Mohmi

Instalatia de legare la pamant este formata din:

• Prizele de pamant naturale;
• Prizele de pamant artificiale;
• Instalatia de dirijare a distributiei potentialelor;
• Conductoarele de legare la pamant.

Proprietatile electrice ale instalatiei de legare la pamant depind in mod esential de doi parametri:

• rezistenta prizei de pamant;
• configuratia prizei de pamant.

Rezistenta prizei de pamant determina relatia dintre potentialul prizei VE si valoarea curentului de punere la pamant. Configuratia prizei de pamant determina repartitia potentialului la suprafata solului, urmare a trecerii curentului spre pamant.

Rezistenta prizei de pamant are doua componente:

• rezistenta de dispersie RD, care este rezistenta solului intre priza de pamant si zona de potential nul
• rezistenta RL a partilor metalice ale prizei de pamant si ale conductorului de nul de protectie.

Rezistenta RL este, in mod uzual, mult mai mica decat rezistenta de dispersie RD. Ca urmare, rezistenta prizei de pamant este considerata a fi egala cu rezistenta de dispersie RD. In literatura de specialitate, rezistenta prizei de pamant este denumita frecvent rezistenta de dispersie.

Rezistenta R a unei prize de pamant depinde de rezistivitatea solului ρ precum si de configuratia prizei. Pentru a obtine valori scazute ale rezistentei R, densitatea curentului care se scurge de la electrozii metalici spre pamant trebuie sa fie redusa, adica volumul de pamant prin care se scurge acest curent trebuie sa fie cat mai mare posibil. Indata ce curentul trece de la metal la pamant el se disperseaza, reducand asfel densitatea de curent. Daca electrodul are dimensiuni mici, de exemplu este un punct, acest efect este semnificativ dar el se reduce foarte mult pentru un electrod tip placa unde disiparea este efectiva numai pe muchii.
Calculul rezistentei prizei de pamant este realizat pe baza presupunerii ca pamantul este infinit si cu o structura uniforma, avand o valoare data a rezistivitatii. Este posibila stabilirea unor relatii exacte pentru rezistenta prizei
de pamant dar, in practica, utilitatea acestora este foarte limitata, in special in cazul prizelor complexe si de tip plasa unde expresiile matematice devin foarte complicate.

Un model de baza pentru configuratia unei prize de pamant, utilizat in scopul punerii in evidenta a proprietatilor electrice fundamentale, il reprezinta o semisfera ingropata la suprafata solului. Rezistenta prizei de pamant depinde in mod semnificativ de adancimea de ingropare a electrodului. Aceasta deoarece continutul de umiditate este mai mare si mai stabil pentru straturile mai adanci decat pentru cele superficiale.

Proprietatile electrice ale solului

Proprietatile electrice ale solului sunt caracterizate prin rezistivitatea ρa acestuia. In ciuda definitiei relativ simple a rezistivitatii ρ, prezentataanterior, determinarea valorii acesteia este adesea dificiladin douamotive:

• solul nu are o structura omogena ci este format din straturi de materiale diferite
• rezistivitatea unui anumit sol variazain limite largi (tabelul 1) si este puternic dependentade gradul de umiditate.

Proprietatile electrice ale instalatiei de legare la pamant

Proprietatile electrice ale instalatiei de legare la pamant depind in mod esential de doi parametri:

• rezistenta prizei de pamant;
• configuratia prizei de pamant. Rezistenta prizei de pamant determinarelatia dintre potentialul prizei VE si valoarea curentului de punere la pamant. Configuratia prizei de pamant determina repartitia potentialului la suprafata solului, urmare a trecerii curentului spre pamant. Repartitia potentialului la suprafata solului reprezinta un element important in evaluarea gradului de protectie impotriva socurilor electrice, intrucat ea determinatensiunile de atingere si de pas. Aceste probleme vor fi discutate pe scurt in continuare. Rezistenta prizei de pamant are douacomponente:
• rezistenta de dispersie RD, care este rezistenta solului intre priza de pamant si zona de potential nul
• rezistenta RLa partilor metalice ale prizei de pamant si ale conductorului de nul de protectie. Rezistenta RLeste, in mod uzual, mult mai micadecat rezistenta de dispersie RD. Ca urmare, rezistenta prizei de pamant este considerataa fi egalacu rezistenta de dispersie RD. In literatura despecialitate, rezistenta prizei de pamant este denumitafrecvent rezistentade dispersie. Fiecare legare la pamant asiguratade furnizor apare ca fiind conectatain paralel cu prizele locale si se poate presupune cu sigurantacava avea o impedantamai micapentru frecventa fundamentalasi armonicile acesteia. Totusi, disponibilitatea si caracteristicile acestei cai sunt in afara controlului proiectantilor si, ca urmare, ea nu va fi luatain considerare in proiectarea instalatiei de legare la pamant care trebuie sacorespundacerintelor impuse prin caracteristicile proprii.

Sursa : http://www.sier.ro/Articolul_6_3_1.pdf

In orice locuinta se pot produce cu usurinta accidente care conduc la electrocutare, pentru a se evita aceste accidente se recomanda montarea in tablourile electrice sau in apropierea acestora aparate de protectie diferentiala. Se admite montarea dispozitivelor diferentiale de protectie de mare sensibilitate si in corpul prizelor electrice, daca acestea sunt prin constructie destinate acestui scop.

Pragul de curent periculos pentru organismul uman este de 30 mA. De aceea, dispozitivele de protectie diferentiala pentru instalatiile electrice casnice sunt reglate la aceasta valoare a curentului diferential rezidual si vor scoate de sub tensiune instalatia electrica cand se atinge acest prag.

O valoare de 10 mA este recomandata a fi folosita doar in situatii speciale, iar cablul de alimentare trebuie sa aibe o izolatie foarte buna pentru a evita declansari nedorite datorate interferentelor;

Este recomandat ca o data pe luna sa fie verificata buna functionare a intreruptoarelor diferentiale prin apasarea butonului de test. Utilizarea intreruptoarelor diferentiale este recomandata in special pe toate circuitele cu grad ridicat de risc.

1.    DDR – dispozitiv de protectie la curentul diferential rezidual

Principiul de functionare al unui dispozitiv diferential de protectie (DDR) se bazeaza pe trecerea curentului conductoarelor de faza si nul printr-un miez magneti. Daca nu sunt scurgeri accidentale spre pamant, datorate atingerii accidentale sau a unui defect de izolatie, curentul ce strabate miezul magnetic al disjunctorului va produce fluxuri magnetice egale si de sensuri contrare.

Dispozitivele diferentiale de protectie (DDR), in functie de comportarea la declansari intempestive, pot fi, conform SR CEI 61008 si SR CEI 61009:

->  cu functionare temporizata, caracterizate printr-o functionare temporizata, permitand trecerea undelor de impuls si evitarea declansarilor nedorite;

->  fara temporizare, care risca sa declanseze in prezenta undelor de impuls.

In functie de caracteristica de functionare, in caz de curent diferential cu componenta continua, conform SR CEI 755 +A1 +A2, dispozitivele diferentiale pot fi:

->  dispozitiv diferential de tip AC, pentru care declansarea este asigurata pentru curenti diferentiali, alternativi, de forma sinusoidala, care sunt aplicati brusc sau care cresc lent;

->  dispozitiv general de tip A, pentru care declansarea este asigurata pentru curenti diferentiali alternative, sinusoidali sau pentru curenti diferentiali continui pulsatorii;

->  dispozitiv diferential de tip B, pentru care declansarea este asigurata pentru curenti diferentiali alternativi sinusoidali, pentru curenti diferentiali continui pulsatorii si pentru curenti diferentiali, care pot proveni de la circuite redresoare:

• redresor simpla alternanta cu sarcina capacitiva, care produce un curent continuu neted;
• redresor trifazat simpla alternanta sau punte redresoare trifazata cu dubla alternanta;
• punte redresoare cu dubla alternanta intre faze, cu sau fara control al unghiului de faza, independent de polaritate, la curenti care se aplica brusc sau au o crestere lenta.

In circuite, indifferent de sistemul de legare la pamant, trebuie prevazute urmatoarele dispositive de intrerupere/deconectare:

• un DDR al carui curent diferential residual nominal I nu depaseste 30 mA, in circuitele finale care alimenteaza prizele de curent al caror curent nominal nu depaseste 32 A;
• un DDR al carui curent diferential residual nominal I nu depaseste 100 mA, in circuitele finale care alimenteaza prizele de curent al caror curent nominal este mai mare de 32 A;
• un DDR al carui curent diferential rezidual nominal I nu depaseste 300 mA, in toate celelalte circuitele.

2.    RCD – releu de curent rezidual

Releu diferential (releu de curent rezidual RCD) – detecteaza curentul care se scurge la pamant si foloseste acest curent pentru a actiona un mecanismul de deconectare a circuitului defect. Principiul de functionare al unui releu diferential se bazeaza pe trecerea conductoarelor de linie si neutru printr-un miez magnetic toroidal. Un curent de sarcina normala va produce in miezul magnetic fluxuri magnetice egale dar de sensuri contrare. Daca exista o punere la pamant, curentul prin conductorul de linie este mai mare decat cel ce se intoarce prin conductorul neutru si va produce un flux magnetic mai mare. Apare astfel un flux rezultant care induce un curent intr-o infasurare montata pe acelasi miez magnetic si se obtine o comanda de actionare asupra mecanismului de deconectare a circuitului.

Ce se realizeaza de fapt prin protectia diferentiala?

Printre altele , si poate cel mai important efect pentru noi al protectiei diferentiale , este acela ca ne protejeaza impotriva electrocutarii (in Italia , aceasta protectie este in general cunoscuta sub denumirea de “salva vita”) . Majoritatea tarilor europene recomanda o astfel de protectie , in unele fiind chiar obligatorie prin legi si normative in special la consumatorii casnici unde nu exista personal calificat de exploatare al instalatiilor electrice , iar normele internationale tind catre aplicarea ei generalizata .

Folosind protectia diferentiala va asigurati un inalt nivel de securitate in exploatarea instalatiilor electrice , protejandu-va viata dumneavoastra si a familiei dumneavoastra evitand eventualele accidente ce pot fi provocate prin electrocutare in special in cazul intrebuintarii de aparataj sau utilaje ce functioneaza in medii umede sau ude (sau folosesc apa) cum ar fi : masini de spalat rufe sau vase , boilere electrice , piscine , bai jacuzzi , centrale termice , aparate de aer conditionat , pompe de apa , hidrofoare , prize amplasate in bai pentru aparate de ras sau pentru uscatoare de par , diferite unelte actionate electric folosite la gradinarit (masini de tuns iarba , pompe pentru stropit sau irigat) , iluminat exterior (lampi amplasate pe stalpi metalici , “pitici” luminosi de gradina) , firme sau reclame luminoase .

B. Principiul de functionare

Diferentialele sunt echipate cu o bobina (tor) , care sesizeaza in permanenta echilibrul dintre curentul de pe faza si cel ce se intoarce pe nul . In cazul aparitiei unui consumator intre faza si impamantare (de exemplu , prin atingerea cu mana a fazei si a unui obiect metalic aflat in legatura cu pamantul , curentul va parcurge traseul faza-pamant trecand prin corpul nostru) sau prin punerea directa a fazei la pamant , bobina sesizeaza dezechilibrul dintre faza si nul (curentul de pe faza devenind mai mare fata de cel de pe nul) dand instantaneu comanda de deconectare a circuitului suprimand astfel riscul electrocutarii .

C. Descriere , caracteristici tehnice

Pentru realizarea protectiei diferentiale exista trei tipuri de aparate:

• conform normelor IEC 61008-1 si IEC 61009-1 :
• intrerupator diferential
• disjunctor (siguranta) diferential(a)
• bloc de protectie diferentiala

(cel mai des folosite fiind primele doua , motiv pentru care in continuare ne vom referi numai la acestea) . Intrerupatorul diferential asigura protectia contra contactului direct cu partile aflate sub curent . Disjunctorul diferential asigura in plus protectia la scurtcircuit si la suprasarcina prin releul magneto-termic cu care este echipat .

Atentie ! In cazul folosirii unui intrerupator diferential pentru protectia mai multor circuite la electrocutare , se vor monta obligatoriu pe fiecare circuit disjunctoare (sigurante automate) calibrate corespunzator curentilor fiecarui circuit , iar intrerupatorul diferential va fi dimensionat astfel incat suma curentilor circuitelor protejate sa nu depaseasca curentul nominal al acestuia . Curentul nominal (In) al intrerupatoarelor (diferentiale sau separatoare) reprezinta curentul maxim admis de acesta .La depasirea curentului maxim admis (suprasarcina) intrerupatorul NU va declansa , ci se va deteriora.

Pentru disjunctoare (diferentiale sau automate) , curentul nominal (In) reprezinta valoarea curentului la care aparatul va declansa deconectand circuitul protejat in caz de suprasarcina (incarcarea circutului peste valoarea la care a fost dimensionat) sau la scurtcircuit . Valorile curentului de defect (rezidual) sau sensibilitatea diferentialelor cum se mai specifica in unele documentatii , care comanda deconectarea circuitelor pot avea valori de 10 , 30 , 100 , 300 , 500 mA , iar timpul de declansare poate fi instantaneu sau cu intarzieri de 40 – 300 ms .

Dupa felul curentului in care sunt utilizate , diferentialele se clasifica in urmatoarele tipuri :

• AC – pentru curent alternativ
• A – pentru current alternativ sau continuu
• S – selectiv , pentru curent alternativ sau continuu , cu intarziere la declansare pentru asigurarea selectivitatii , fiind folosite ca intrerupatoare diferentiale generale .

Avand in vedere faptul ca pentru corpul omenesc curentul periculos este de la 50mA in sus , valoarea sensibilitatii diferentialelor ce se vor monta pe circuitele care le vrem protejate impotriva electrocutarii va fi de 30 mA (exceptie la alimentarea unor bai jacuzzi , cand fabricantul acestora impune 10 mA) . In cazul folosirii unui diferential general de tip S (montat de regula in firida de bransament) valoarea curentului de actionare al acestuia va fi de cel putin 3 ori mai mare decat al diferentialului din tabloul pe care il alimenteaza. Tinand cont de principiul de functionare (comparatia dintre curentul de pe faza si cel de pe nul) si in functie de sistemul de alimentare , diferentialele se executa in 2 variante :

• bipolare (pentru sistemul monofazat : faza si nul)
• tetrapolare (pentru sistemul trifazat : 3 faze si nul) .

Disjunctoarele diferentiale pentru sistemul de alimentare monofazat se fabrica in 2 tipuri:

• faza + nul , avand protectia magneto-termica doar pe faza si au dimensiunea a 2 module de 17,5 mm.
• bipolare , avand protectia magneto-termica si pe faza si pe nul , cu dimensiunea a 4 module de 17,5 mm.

Disjunctoarele diferentiale tetrapolare au dimensiunea a 4 module de 17,5 mm (pana la 32 A) si a 7 module de 17,5 mm (peste 32 A) . Intrerupatoarele diferentiale au dimensiunea a 2 module de 17,5 mm (cele bipolare) sau a 4 module de 17,5 mm (cele tetrapolare) .

Diferentialele se produc la urmatoarele valori ale curentului nominal (In):

• intrerupatoare : 16 , 25 , 40 , 63 , 80 , 100 A .
• disjunctoare : 3 , 6 , 10 , 16 , 20 , 25 , 32 , 40 , 50 , 63 A .

D. Alegerea diferentialelor

La alegerea diferentialelor se va tine seama de urmatoarele caracteristici ale acestora , corelate cu schema de montaj specifica fiecarei situatii in care sunt folosite :

• curentul nominal
• curentul de defect (rezidual , sensibilitatea de declansare)
• timpul de declansare (instantaneu sau cu temporizare)
• modul de alimentare (monofazat sau trifazat)
• selectivitate

E. Recomandari utile (dar nu obligatorii)

1) – Testati lunar buna functionare a diferentialelor prin apasarea butonului “T” (Test).

Nota : Acesta actioneaza doar cu diferentialul aflat sub tensiune (alimentat).

2) – Protejati cu diferentiale doar circuitele cu pericol real de electrocutare (vezi punctul A , al doilea paragraf) . Nu are rost sa cuprindeti in aceasta categorie de exemplu iluminatul interior din camerele de locuit (sau macar lasati neprotejat un circuit ce deserveste iluminatul in zona tabloului electric pentru a putea remedia un eventual defect) .

3) – In conditii normale , valoarea de 30mA a curentului de defect este suficienta pentru protectia dumneavoastra . Nu exagerati alegand valoarea de 10mA in idea ca veti fi mai bine protejat , aceasta folosindu-se in conditii mai deosebite . In cazul folosirii valorii de 10mA exista riscul ca diferentialul sa declanseze fara nici un defect in instalatie , doar datorita interferentei dintre faza si impamantare daca s-au folosit conductoare sau cabluri cu izolatie de mai slaba calitate .

4) – Avand in vedere faptul ca pretul unui intrerupator diferential este aproximativ egal cu al unui disjunctor diferential (100 – 120 RON) , iar cel al unui disjunctor automat tip faza+nul este de circa 20 – 25 RON , pentru locuintele cu instalatii electrice mai modeste se poate folosi un intrerupator diferential pentru protectia mai multor circuite in locul disjunctoarelor diferentiale (cate unul pe fiecare circuit).

Avantaje: se realizeaza o reducere a costurilor si a dimensiunii tabloului electric (un disjunctor automat ocupand 1 modul , iar unul diferential ocupand 2 module) .

Dezavantaje : in cazul unui defect pe oricare din circuite intrerupatorul diferential va declansa , deconectand toate circuitele pe care le protejeaza , iar identificarea circuitului defect facandu-se prin tatonari decupland toate disjunctoarele automate si cuplandu-le apoi pe rand observand la care din ele va decuple din nou diferentialul .

O bucla de punere la pamant cuprinde conductorul de impamantare, conductorul activ si conductorul neutru.

Masurarea impedantei de scurtcircuit este necesara deoarece, cunoscand valoarea acesteia, putem calcula curentul de defect pentru a fi siguri ca toate dispozitivele de protectie sunt dimensionate corect. Valoarea impedantei de bucla trebuie sa fie scazuta pentru ca dispozitivul de protectie sa functioneze rapid in cazul unui scurtcircuit care poate provoca un incendiu sau un soc electric prin electrocutare.

Testarea instalatiei se realizeaza deconectand alimentarea la tabloul de distributie, la echipamentele fixe, la inceputul instalatiei si la prize.

In momentul in care avem o punere la pamant pe un circuit electric curentul din conductorul activ (de faza) circula prin conductorul de legare la pamant. Circuitul de acest tip se numeste bucla de defect prin punere la pamant ,iar aceasta bucla, la randul ei, este caracterizata de o valoare numita impedanta (Zs), care depinde de lungimea si sectiunea cablurilor.

Importanta testarii impedantei buclei de scurtcircuit:

Este necesar a se efectua acest tip de test deoarece deoarece prin acesta se pot evita pagube importante materiale si omenesti in cazul aparitei unui scurtcircuit, atunci cand un conductor activ poate atinge un alt conductor activ sau legat la pamant, exisand riscul de soc electric prin electrocutare sau de aparitie a unui incendiu provocat prin generarea suficienta de caldura.

Protectia (intrerupatorul automat) intrerupe circuitul defect in cele mai multe situatii, dar uneori curentul de scurtcircuit dintr-o instalatie electrica nu este suficient de mare pentru a declansa rapid dispozitivul de protectie, marindu-se in acest fel in mod periculos diferenta de timp pina la care s-ar putea intreupe alimentarea, ceea ce poate duce la un risc pentru sanatatea sau chiar viata oamenilor si la un eventual dezastru pentru propietatea sau imobile.

De aceea este important ca impedanta de pe circuitul de defect sa fie suficient de mica pentru a permite scurgerea la pamant a curentului de defect, permitandu-se ca  dispozitivul de protectie sa functioneze rapid si in conditii de siguranta.

De obicei protectia impotriva incendiilor se face prin completarea instalatiei de impamantare cu intrerupatoare automate pentru circuitele electrice interioare. In acest fel se da posibilitatea intreruperii rapide a alimentarii cu energie electrica in momentul aparitiei unei defectiuni si/sau cand tensiunea de atingere depaseste o limita acceptabila.

Asadar, este necesara atat masurarea impedantei buclei de scurtcircuit in sistemele TN (neutrul legat la pamant), cat si verificarea caracteristicilor dispozitivului de protectie asociat.

Pentru a se inlatura orice potential curent de defect este importanta cunoasterea impendantei buclei de scurtcircuit, ceea ce duce la calcularea curentului de defect (PFC) in orice punct al instalatiei, asigurandu-ne deci ca toate dispozitivele de protectie instalate sunt corect dimensionate in acest sens.

Toate circuitele trebuie testate pentru a ne asigura ca impedanta buclei de scurtcircuit nu depaseste valoarea specificata pentru dispozitivul de protectie in cauza. Pentru ca protectia sa funcționeaze suficient de repede, impedanta buclei trebuie sa fie scazuta.

Pentru a avea o protecție adecvata impotriva socurilor electrice este necesar ca pentru sistemul de cablare respectiv sa poate fi respectata formula de calcul: Ra x Ia <50, unde Ra reprezinta suma rezistentelor instalatiei de legare la pamant ( instalatie de impamantare si conductoare de protecție – PE) iar Ia reprezinta curentul maxim al dispozitivului de protecție. Asadar, Ra inmultit cu Ia nu ar trebui sa fie mai mare de 50 V, adica tensiunea maxima in caz de punere la pamant nu trebuie sa depaseasca 50 V.

Bucla de punere la pamant intr-un sistem TN cuprinde urmatoarele componente:

• Conductorul de impamantare (PE).
• Calea prin infasurarea transformatorului retelei de alimentare
• Calea de intoarcere neutru, constituit din conductorul neutru (N) intre neutru principal terminal și punctul neutru al transformatorului
• Conductorul activ in punctul de defect.

In momentul defectului, curentul curge prin bucla de punere la pamant cu valoare sa actuala, limitata de calea totala a impedantei, egala, la randul ei cu suma impedantelor elementelor individuale ale buclei formate.

Inainte oricarui test, alimentarea trebuie deconectata, nu insa si legatura cu pamantul – conductorul PE. Acest tip de test se face la originea instalației, la toate tablourile de distribuție, la toate echipamentele fixe, la toate prize si la 10% din circuitele de iluminat alegandu-se punctele cel mai indepartate de alimentare.Testarea trebuierepetata cel puțin o data pentru a se observa efectul variațiilor tranzitorii in tensiunea de alimentare asupra rezultatelor inregistrate.

Curentul de scurtcircuit.

Instalatiile electrice sunt prevazute cu protectii la scurtcircuite acolo unde exista discontinuitati in retea.

O retea simplificata cuprinde o sursa de c.a. de putere constanta, un intrerupator, o impedanta de scurtcircuit si o impedanta de sarcina

Daca se produce un scurtcircuit intre doua puncte, impedanta neglijabila dintre aceste doua puncte determina un curent de defect de valoare mare Isc

Pentru corectia si reglarea dispozitivelor de protectie calculam doua valori ale curentului de defect:

1. Curentul maxim de scurtcircuit, folosit pentru determinarea:

• capacitatea de rupere a intrerupatoarelor;
• capacitatea de conectare a intrerupatoarelor;
• stabilitatea electrodinamica a componentelor de retea si a echipamentelor de comutare.

2. Curentul minim de scurtcircuit, esential pentru selectarea caracteristicii timp-curent pentru intrerupatoare si sigurante.

Curentul maxim de scurtcircuit corespunde unui defect in imediata apropiere a bornelor din aval ale dispozitivelor de protective, iar curentul minim de scurtcircuit corespunde unui defect la capatul indepartat al liniei de protectie.

Potrivit standardului 60364-4-41 , in cazul sistemelor TN trebuie indeplinita urmatoarea conditie: (I7 art. 8.1.1.3.6.1. pct.a) :

Z x I = U unde:   Z este impedanța buclei de scurtcircuit;

In conformitate cu standardul EN 61557-3, masuratorile de impedanța ale buclei de scurtcircuit trebuie sa fie efectuate cu o eroare de masurare sub 30%.

SR HD 60364-6:2008      -  Metoda B 2 – Masurarea impedantei buclei de defect

Ca un exemplu, poate fi utilizata metoda urmatoare cu ajutorul caderii de tensiune:

NOTA 1 – Metoda propusa in aceasta anexa da numai valori aproximative ale impedantei buclei de defect deoarece nu ia in considerare natura vectoriala a tensiunii, si anume a conditiilor existente in momentul real al defectului de punere la pamant. Totusi, gradul de aproximatie este acceptabil cu conditia ca reactanta circuitului respectiv sa fie neglijabila.

NOTA 2 – Se recomanda efectuarea unei incercari de continuitate intre borna principala de legare la pamant si elemente conductoare expuse (mase) inainte de masurarea impedantei buclei de defect.

NOTA 3 – Se atrage atentia asupra faptului ca aceasta metoda prezinta dificultati in aplicare.

Tensiunea circuitului supus verificarii se masoara cu si fara conectarea unei rezistente variabile de sarcina si impedanta buclei de defect se calculeaza cu formula:

 
Z  este impedanta buclei de defect;
U1 este tensiunea masurata fara conectarea unei rezistente de sarcina;
U2 este tensiunea masurata cu conectarea unei rezistente de sarcina;
IR este curentul care circula prin rezistenta de sarcina.

NOTA 4 – Diferenta dintre U1 si U2 ar trebui sa fie semnificativa

Instrument de incercare conform cu CEI 61557-3

Conform standardului, inspectia de continuitate electrica trebuie sa fie efectuata la conductoarelor de protectie, la conductoarele pentru legaturi de echipotentializare,laconductoarele de echipotentializare suplimentara si la conductoarele active.(I7 / art.8.1.1.3.2.) Incercarea continuitatii conductoarelor de protectie si a legaturilor de egalizare a potentialelor se efectueaza cu o sursa de tensiune de 4 – 24 V(in gol) la tensiune continua sau alternativa și un curent electric de minim 0,2A Precizia necesara de masurare este de peste 30%. Testul se efectueaza in curent continuu, la parametrii care indeplinesc cerintele standardului.Testul trebuie efectuat de doua ori, in fiecare directie a fluxului de curent.Rezultatul testului este valoarea medie aritmetica. Gama de masurare conform standardului IEC 61557-4 0.12-400 Ω. Aceasta este o gama in care precizia de masurare este mai mare de 30%, adica rezultatul masurarii poate fi inclus in raport.

Scopul?

Determinarea valorii rezistentei pentru racordul la centura de impamantare a conductorului de protectie PE, PEN.

Operatiuni:

Inspectia vizuala a bornei PE (conductor impamantare) si a racordului cu surub/papuc la la carcasa utilajului, inscriptionarea, verificarea si ungerea imbinarilor cu contact imperfect, masurarea rezistentei de continuitate a impamantarii cu trusa speciala de curent.

Emitere buletine PRAM cu valorile extrase din aparatul de masura , calculate pe baza instructiunilor tehnice din STAS-uri .

-> Verificarea continuitatii conductorului de impamantare se efectueaza la nivelul tabloului electric de distributie (bara de impamantare, carcasa si usa tablou), la nivelul prizei electrice si la borna/carcasa ultimului aparat electric impamantat (ex. electromotor) .

-> Valoarea maxim admisa este de: – 1 ohm pentru ILP subterana, instalatii de telecomunicatii, – 4 ohm pentru instalatii de impamantare normale (ILP), 10 ohm pentru instalatii de paratraznete (IPT), 1 ohm pentru instalatii comune ILP+IPT.

-> Conform Ordinului ANRE nr. 24/03.09.2007, lucrarile pot fi efectuate numai de firme autorizate, care detin atestat emis de ANRE. Executarea de lucrari electrice fara Atestat ANRE constituie contraventie.

Fiecare spatiu fie el de birouri, spatiu de desfacare sau productie, trebuie sa i se emita periodic Certificatul de verificare PRAM, solicitat de organele de control.

ELECTRO SERVICE GROUP verifica si emite certificate de verificare PRAM , avand implementat un sistem de alerta ce va informaza inainte de expirarea acesteia si pentru a se face o noua programare pentru verificarea PRAM.

Prin masurarea prizei de pamant se intelege:

1) Masurarea rezistentei de dispersie la priza de pamant a cladirii

Verificarea prizei de pamant pentru instalatii electrice de joasa tensiune. In urma acesteia se emite un buletin PRAM necesar la un eventual control al : Protectiei Muncii, Protectia Consumatorilor si de catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

2) Masurarea rezistentei de disperse la priza de pamant aferenta pentru paratrastrasnet

Verificare prizei de pamant aferenta paratraznet, rezistenta de dispersie a prizei paratraznetului.

Verificarea continuitatii nulului de protectie la prize mono si trifazate

Verificarea continuitatii nulului de protectie in instalatii electrice de joasa tensiune prize 230V / 400V de la priza de impamantare pana la ultima priza electrica/utilaj.

Verificarea continuitatii nulului de la tablouri electrice la utilaje si prize

Verificarea prizei de pamant in instalatii electrice de joasa tensiune, cu emiterea de rapoarte de incercari PRAM autorizate.

In consecinta legislatia prevede ca instalatiile electrice trebuie sa fie mentinute intr-o stare corespunzatoare de siguranta, iar pentru aceasta ele trebuie sa fie inspectate si testate periodic. In urma analizarii acestor masuratori se emit rapoarte de incercari pentru instalatia verificata.